NEVINOVĂŢÍE, nevinovăţii, s.f. 1. Lipsă de vinovăţie; calitatea celui nevinovat (1). 2. Inocenţă, candoare; naivitate. ♢ Loc. adv. Cu nevinovăţie = în mod nevinovat (2), cu candoare; în mod naiv. – Ne- + vinovăţie.

Nevinovăţie ≠ culpabilitate, vinovăţie

NEVINOVĂŢÍE s. 1. inocenţă. (S-a dovedit ~ acuzatului.) 2. v. inocenţă. 3. v. virginitate.

nevinovăţíe s. f., art. nevinovăţía, g.-d. art. nevinovăţíei; pl. nevinovăţíi, art. nevinovăţíile

NEVINOVĂŢÍ//E ~i f. (negativ de la vino-văţie) Curăţenie morală; candoare; inocenţă. ♢ Cu ~ cu candoare; în mod nevinovat. [G.-D. nevinovăţiei] /ne- + vinovăţie