NEVINOVÁT, -Ă, nevinovaţi, -te, adj. (Adesea substantivat) 1. Care nu este vinovat, care nu are nici o vină; fără vină. 2. Care nu e atins de rău, care ignoră răul, care este incapabil de a comite un rău; curat la suflet; inocent, candid; p. ext. lipsit de experienţă, de artificialitate şi de prefăcătorie; naiv. ♦ Care denotă, exprimă inocenţă, candoare, naivitate. ♦ Care nu ascunde nimic rău; inofensiv. – Ne- + vinovat.

Nevinovat ≠ culpabil, vinovat

NEVINOVÁT adj. 1. inocent, (înv. şi pop.) negreşit. (Acuzat ~.) 2. v. inocent.

nevinovát adj. m., pl. nevinováţi; f. sg. nevinovátă, pl. nevinováte

NEVINOVÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la vinovat) 1) Care nu este vinovat. ♢ A face pe ~tul se spune despre o persoană vinovată dar care se poartă parcă nu ar avea nici o vină. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care exprima curăţenie sufletească; predispus să facă numai bine; inocent; candid. Privire ~tă. /ne- + vinovat