NIVÉL, (1, 3) niveluri, (2) nivele, s.n. 1. Înălţimea la care se găseşte un punct, o linie sau o suprafaţă a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. ♢ Nivelul mării = punct situat la înălţimea mijlocie a mărilor şi a oceanelor care comunică între ele, în raport cu care se măsoară toate altitudinile. Curbă (sau linie) de nivel = linie care uneşte punctele suprafeţei terestre cu aceeaşi altitudine faţă de o suprafaţă de referinţă; punct, suprafaţă care corespunde acestei linii. Pasaj de nivel = loc unde se încrucişează (la aceeaşi altitudine) o cale ferată cu o şosea. ♢ Loc. prep. La nivelul... = în regiunea..., în dreptul... ♦ Etaj, cat. ♦ Zonă geologică, subdiviziune stratigrafică a etajelor şi a subetajelor, care se distinge după fosilele caracteristice pe care le conţine. ♦ (Fiz., Chim.) Valoarea intensivă a unei mărimi în raport cu o valoare de referinţă. 2. Nume dat mai multor unelte, instrumente, dispozitive care servesc la determinarea liniei (sau a poziţiei, a suprafeţelor) orizontale sau cu care se măsoară pe teren diferenţele de înălţime dintre două sau mai multe puncte de pe suprafaţa terestră. ♢ Nivelă cu (sau de) apă = instrument construit pe principiul vaselor comunicante, care serveşte la determinarea planului orizontal după înălţimea la care se ridică apa în două tuburi gradate. 3. Fig. Stadiu, grad (de pregătire, de dezvoltare), treaptă (a calităţii), indice (al cantităţii). ♢ Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale şi spirituale ale populaţiei unei ţări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiţii istorice date. [Var.: (2) nivélă s.f.] – Din nivela (derivat regresiv).

NIVÉL s. 1. v. cotă. 2. v. etaj. 3. grad, stadiu, treaptă. (~ de dezvoltare.) 4. standard, (livr.) standing. (~ de viaţă.) 5. v. ierarhie. 6. calitate, valoare, (fig.) calibru, talie. (Spectacol de un ~ deosebit.)

nivél (înălţime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri

NIVÉL² ~e n. Instrument cu ajutorul căruia se măsoară pe teren diferenţele de înălţime dintre două sau mai multe puncte. /v. a nivela

NIVÉL¹ ~uri n. 1) Înălţime a unui loc în raport cu un plan orizontal dat. ♢ ~ul mării nivelui zero al mării în raport cu care se determină altitudinile formelor de relief. Curbă (sau linie) de ~ linie de pe hartă care uneşte punctele cu aceeaşi altitudine. Pasaj de ~ punct de întretăiere, la aceeaşi altitudine, a două căi de comunicaţie. 2) Fiecare dintre părţile care cuprind încăperile de pe acelaşi plan orizontal dintr-o clădire; etaj; cat. 3) fig. Treaptă de dezvoltare a ceva; măsură în care se manifestă evoluţia unui lucru. ~ de dezvoltare. ~ ştiinţific. ~ artistic. ~ intelectual. ♢ ~ de trai (sau ~ul vieţii) măsură în care sunt satisfăcute necesităţile materiale şi spiri-tuale ale populaţiei unei ţări, într-o anumită perioadă de timp; grad al bunăstării. La acelaşi ~ pe aceeaşi treaptă; pe acelaşi plan. A fi la ~ a corespunde (perfect) cerinţelor. 4) geol. Subdiviziune a etajelor şi a subetajelor. 5) fiz. tehn. Valoare a unei mărimi în raport cu o valoare de referinţă. ~ de energie. /v. a nivela

NIVÉL s.n. I. 1. Starea unui plan orizontal sau a unor puncte situate în acelaşi plan orizontal; înălţime a unui loc, a unui obiect etc. în raport cu un plan orizontal dat. 2. (Fig.) Stadiu, grad; situaţie, treaptă; etapă; indice. II. Nivelmetru. [Pl. -luri, -le. / < nivela, cf. fr. niveau].

(nivel-), nivelul ipotetic până la care apele subterane captive se pot ridica sub ac iunea presiunii hidrostatice, când are loc egalizarea acesteia cu presiunea atmosferică; poate fi P. pozitiv (la apele arteziene care âsnesc deasupra nivelului suprafe ei topografice) sau P. negativ (la apele ascensionale care urcă prin capilaritate); coincide cu suprafa a piezometrică. â?? [Sursa: M. Ielenicz si colaboratorii, 1999, Dic ionar de geografie fizică, Editura Corint, Bucuresti]