ÓPERĂ¹, opere, s.f. 1. Acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activităţi creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc.; creaţie (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de ştiinţă, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

ÓPERĂ², opere, s.f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. – Din it. opera, fr. opéra.

OPERÁ, operez, vb. I. 1. Tranz. A întreprinde o acţiune, a realiza, a face, a înfăptui, a efectua. ♦ Spec. (Mat.) A efectua un calcul. ♦ Intranz. A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuinţa. 2. Tranz. A supune pe cineva unei intervenţii chirurgicale. 3. Tranz. A înregistra diverse date contabile în registre sau în acte de evidenţă. 4. Intranz. A întreprinde o acţiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 5. Tranz. (Arg.) A comite furturi, spargeri, crime etc. – Din fr. opérer, lat., it. operare.

ÓPERĂ s. 1. acţiune, faptă. (~ de binefacere.) 2. v. creaţie. 3. v. realizare. 4. creaţie, lucrare, producţie, (înv.) producere, product. (O ~ de mare valoare.) 5. (LIT.) operă dramatică v. piesă. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O ~ statuară.)

OPERÁ vb. 1. a efectua, a face. (A opera unele modificări în text.) 2. (MED.) a tăia. (L-a operat de hernie.) 3. v. acţiona.

operá vb., ind. prez. 1 sg. operéz, 3 sg. şi pl. opereáză

óperă (acţiune, creaţie artistică, compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere

A OPER//Á ~éz 1. tranz. 1) A aduce la îndeplinire (pentru atingerea unui scop); a transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a executa; a realiza. ~ o substituire. 2) A supune unei intervenţii chirurgicale. ~ un bolnav. 3) A trece într-un registru de evidenţă contabilă. ~ transferul unor mărfuri. 4) (fur-turi, spargeri, crime etc.) A comite premeditat. 2. intranz. 1) A îndeplini o anumită acţiune (manipulând cu ceva). Savantul ~ează cu date. 2) (despre unităţi militare) A întreprinde manevre de natură strategică sau tactică. /<fr. opérer, lat., it. operare

ÓPER//Ă¹ ~e f. 1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, ştiinţă). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creaţie. 4) la pl. Ediţie care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera

ÓPER//Ă² ~e f. 1) Compoziţie muzical-dramatică de proporţii mari, scrisă pe un libret cu subiect literar şi interpretată de solişti, cor şi orchestră. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) Clădire în care se dau asemenea reprezentaţii. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opéra

ÓPERĂ¹ s.f. 1. Acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al ştiinţei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (Mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].

ÓPERĂ² s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic şi cântată de solişti, de cor şi de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra].

Opera literara in care apar personaje,actiune precum si moduri de expunere (naratiunea si dialogul)se numeste opera epica

Opera literara in care apar personaje,actiune precum si moduri de expunere (naratiunea si dialogul)se numeste opera epica

OPERÁ vb. I. 1. tr. A face, a realiza, a efectua (ceva). 2. tr. A lucra cu..., a face calcule. 3. tr. A face o operaţie chirurgicală. 4. tr. A face o operaţie comercială, financiară etc. 5. intr. A executa mişcări strategice. 6. tr. (Argotic) A fura, a sparge; a buzunări. [< fr. opérer, it. operare].