OSCILATÓR, oscilatoare, s.n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilaţii libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilaţii electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ♢ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilaţie de frecvenţă constantă utilizată ca frecvenţă de referinţă. Oscilator multispot = oscilator care poate afişa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. o s c i l l a t e u r.

OSCILATÓR s. (FIZ.) vibrator.

oscilatór s. n., pl. oscilatoáre

oscilatór adj. m., pl. oscilatóri; f. sg. şi pl. oscilatoáre

OSCILAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv tehnic care generează oscilaţii. /a oscila + suf. ~tor

OSCILATÓR s.n. Sistem fizic care poate efectua oscilaţii libere. ♦ Aparat cu ajutorul căruia prin oscilaţiile electromagnetice ale unui montaj se produc unde electromagnetice. // adj. V. oscilatoriu. [< fr. oscillateur].