PÂRẤT, -Ă, pârâţi, -te, adj., s.m. şi f. (Parte dintr-un proces civil) împotriva căreia este introdusă acţiunea; p. ext. învinuit, acuzat, inculpat. – V. pârî.

PÂRÂT s., adj. (JUR.) 1. s. reclamat, (înv.) defendor. 2. s., adj. v. inculpat.

PĂRÁŢ s. v. bolta palatină, cerul-gurii, palat.

pârât adj. m., s. m., pl. pârâţi; f. sg. pârâtă, pl. pârâte

PÂRÂ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival (despre persoane) Împotriva căruia a fost înaintată o pâră. /v. a pârî