PẤRPĂRIŢĂ, pârpăriţe, s.f. 1. Mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare de la moară, în care intră capătul de sus al fusului. 2. (Reg.) Cilindru care susţine pietrele morii şi care este pus în mişcare prin acţiunea roţii cu măsele. 3. Gaură în mijlocul pietrei alergătoare de la moară, în care cad grăunţele din teică pentru a fi măcinate. 4. (Reg.) Teică (la moară). [Acc. şi: pârpăríţă] – Din sl. prŭprica, ucr. perepelyća.

PÂRPĂRIŢĂ s. v. hădărag, teică, titirez.

PÂRPĂRIŢĂ s. (TEHN.) (reg.) gânjei, prepeliţă. (~ la piatra alergătoare a morii.)

pârpăriţă s. f., g.-d. art. pârpăriţei; pl. pârpăriţe

pắrpăriţă, pắrpăriţe, s.f. (reg.) V. pấrpăriţă.

pârpăríţă, pârpăríţe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susţine pietrele morii, pus în mişcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roţii de piatră a râşniţei ţărăneşti. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mişcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunţele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliţă.