PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcţii etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.

PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.

părăginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăginésc, imperf. 3 sg. părăgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăgineáscă

A PĂRĂGIN//Í ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină

A SE PĂRĂGIN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înţeleni. 2) (despre clădiri, construcţii) A fi gata să se dărâme; a deveni şubred; a se şubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină