RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr-o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ Loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ Fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. Fig. Pierderea averii sau a sănătăţii; distrugere; dezastru. ♦ Persoană distrusă din punct de vedere fizic şi moral ca urmare a unei sănătăţi precare sau unor necazuri. – Din fr. ruine, lat. ruina.

RUINÁ, ruinez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-şi) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.

A (se) ruina ≠ a (se) îmbogăţi, a (se) înavuţi

RUÍNĂ s. dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, surpătură, (reg.) ruinătură, (înv.) risipă, risipitură, surpare. (O ~ de casă.)

RUINÁ vb. v. distruge, nenoroci, prăpădi.

RUINÁ vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) degrada, a (se) măcina, a (se) părăgini, a (se) strica, (reg. şi fam.) a (se) părădui, (Transilv.) a (se) dorovăi. (Zidul de la grădină s-a ~.) 2. v. sărăci.

ruiná vb. (sil. ru-i-), ind. prez. 1 sg. ruinéz, 3 sg. ruineáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. ruinéze

ruínă s. f., g.-d. art. ruínei; pl. ruíne

A RUIN//Á ~éz tranz. A face să se ruineze. ♢ A-şi ~ sănătatea a-şi distruge sănătatea. /<lat. ruinare, fr. ruiner

A SE RUIN//Á mă ~éz intranz. 1) (despre construcţii) A se preface în ruine; a se dărâma; a se distruge. 2) fig. (despre persoane) A-şi pierde averea; a deveni sărac; a sărăci; a se distruge. /<lat. ruinare, fr. ruiner

RUÍN//Ă ~e f. 1) Rămăşiţă de clădire dărâmată; dărâmătură. O ~ de casă. ♢ În ~ (sau ~e) ruinat; dărâmat. 2) fig. Pierdere a averii sau a sănătăţii. [G.-D. ruinei] /<lat. ruina, fr. ruine

RUÍNĂ s.f. 1. Dărăpănare, năruire; dărâmătură. 2. (Fig.) Pierdere a averii, a situaţiei politice sau economice; sărăcire; istovire; distrugere. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. ruina, fr. ruine].

RUINÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-şi) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner].