PĂSTRĂTÓR, -OÁRE, păstrători, -oare, adj. Care păstrează (bine) ceva; care nu strică, nu risipeşte, nu pierde; econom. ♦ (Substantivat) Persoană, colectivitate etc. care păzeşte, care respectă ceva, care nu se abate de la legi, tradiţii etc.; persoană care nu divulgă un secret, o taină. – Păstra + suf. -ător.

PĂSTRĂTÓR adj., s. 1. adj. v. econom. 2. s. v. depozitar.

păstrătór adj. m., pl. păstrătóri; f. sg. şi pl. păstrătoáre

PĂSTRĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care păstrează (bine). /a păstra + suf. ~tor