PARALÉL, -Ă, paraleli, -e, adj., s.f., (5, 7) paraleluri, s.n. 1. Adj., s.f. (Dreaptă, plan) care are toate punctele la aceeaşi distanţă de o altă dreaptă sau de un alt plan cu care nu se întretaie, oricât s-ar prelungi. ♢ Legătură (electrică) în paralel = ansamblu de două sau de mai multe conductoare electrice, acumulatoare, pile etc. care au aceeaşi tensiune electrică la borne. 2. Adj. Care există, se produce, evoluează concomitent cu altceva. ♦ (Adverbial) În acelaşi timp, concomitent. 3. S.f. Comparare a două fiinţe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările şi deosebirile dintre ele); paralelism (2). ♢ Loc. vb. A (se) pune în paralelă (sau, n., în paralel) (cu...) = a se compara. ♦ (Lit.) Variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje şi în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj. 4. S.f. Fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeaşi latitudine de pe suprafaţa Pământului şi care rezultă din intersectarea suprafeţei Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial. 5. S.n. (Mat.) Cerc situat pe o suprafaţă de rotaţie, obţinut prin intersecţia acestei suprafeţe cu un plan perpendicular pe axa ei de rotaţie. ♢ (Astron.) Paralel ceresc = cerc mic de pe sfera cerească descris de o stea în mişcarea ei diurnă. 6. S.f. (La pl.) Aparat de gimnastică format din două bare orizontale şi paralele aşezate (la înălţimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat. 7. S.n. Instrument folosit la trasarea (pe o piesă a) unor distanţe sau a unor linii paralele (1) cu un plan dat. – Din lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallèle, germ. Parallele.

PARALÉL adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent.

paralél adj. m., pl. paraléli; f. sg. paralélă, pl. paraléle

paralél (cerc în mat., geogr.) s. n., pl. paraléle

paralél (instrument pentru trasat) s. n., pl. paraléluri

PARALÉL ~ă (~i, ~e) 1) (despre drepte sau planuri) Care nu se întretaie oricât s-ar prelungi. 2) şi adverbial (despre fenomene, acţiuni etc.) Care are loc în acelaşi timp cu altceva; produs concomitent cu altceva. Mişcări ~e. 3) (despre lucruri) Care pot fi comparate. Concluzii ~e. /<lat. parallelus, it. parallelo, fr. parallele

PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanţă constantă unul de altul şi care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent şi se desfăşoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul].