PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază cauzele şi simptomele bolilor. – Din fr. pathologie.

patologíe s. f., art. patología, g.-d. patologíi, art. patologíei

PATOLOGÍE f. 1) Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor şi a efectelor provocate de acestea. 2) Deviere de la starea normală de funcţionare a organismului; tulburare; afecţiune. /<fr. pathologie

PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază natura şi simptomele bolilor. ♢ Patologie forestieră = disciplină care studiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărţii = cunoaşterea şi tratarea stricăciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (Rar) Stare patologică. ♦ Totalitatea modificărilor morbide care apar în ţesuturi în anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boală, logos – studiu].