PATRONÁJ, patronaje, s.n. Protecţie (1), ocrotire, sprijin. ♦ Acţiune de ocrotire a săracilor şi a celor incapabili de muncă, pe care o desfăşoară societăţile de binefacere din unele ţări; asociaţie, societate de binefacere. [Var.: (înv.) patronágiu s.n.] – Din fr. patronage.

PATRONÁJ s. 1. v. ajutor. 2. v. egidă.

patronáj s. n. (sil. -tro-), pl. patronáje

PATRONÁJ ~e n. 1) Ajutor acordat cuiva de o persoană influentă; protecţie. 2) (în unele ţări) Societate de binefacere. /<fr. patronage

PATRONÁJ s.n. Ocrotire, sprijinire, protecţie. ♦ Acţiune de ocrotire a săracilor şi a celor incapabili de muncă, dusă de societăţile de binefacere. [Var. patronagiu s.n. / < fr. patronage].