PLUMB, (1) s.n., (2) plumbi, s.m., (3, 4) plumburi, s.n. 1. S.n. Element chimic metalic, moale şi greu, maleabil, de culoare cenuşie-albăstruie, lucios în momentul obţinerii sau când este aşchiat sau pilit proaspăt, rău conducător de căldură şi de electricitate, folosit la fabricarea ţevilor de canalizare şi a tablelor pentru căptuşirea unor aparate în industria chimică, la confecţionarea plăcilor de acumulatoare etc. ♢ Loc. adv. Ca plumbul = greu. ♢ Apă de plumb = soluţie bazică de acetat de plumb, cu gust dulce, întrebuinţată în medicină, în industria textilă etc. 2. S.m. Glonţ, proiectil. 3. S.n. Disc mic de plumb (1), cu care se sigilează colete, vagoane, saci etc.; pecete de plumb. ♦ Greutate de diferite forme, folosită ca lest. 4. S.n. (Reg.) Creion. ♦ (Reg.; şi în sintagma plumb de placă) Condei special cu care se scria pe tăbliţele de ardezie. – Lat. plumbum.

PLÚMB s. v. condei, creion, glonţ, greutate, proiectil.

PLUMB s. (CHIM.) (în alchimie) saturn, (reg.) pleu.

plumb (glonţ, greutate) s. m., pl. plumbi

plumb (element chimic) s. n., simb. Pb

plumb (pecete, condei) s. n., pl. plúmburi

PLUMB¹ n. Metal greu şi moale, cenuşiu-albăstrui, foarte maleabil şi ductil, având diferite întrebuinţări (în industria chimică, la confecţionarea acumulatoarelor etc.). ♢ Ca ~ul foarte greu. Apă de ~ soluţie de acetat de plumb, întrebuinţată, mai ales, în medicină. Alb de ~ ceruză. /<lat. plumbum

PLUMB² ~i m. 1) mai ales la pl. Proiectil mic de metal la armele manuale de foc; glonţ. 2) Bucăţică de metal moale, în formă de disc, folosită la sigilarea diferitelor obiecte sau mărfuri. 3) Greutate care serveşte ca lest. /<lat. plumbum