POŞÁ, poşez, vb. I. În gastronomie, a fierbe în clocot abia perceptibil, fără ca lichidul să facă valuri; mod de preparare aplicat mai ales la ouă-ochiuri româneşti (= ouă poşate) şi la peşte (= peste poşat).

póşă, póşe, s.f. (reg.) corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit din loc în loc, pentru a-l menţine la suprafaţa apei.