PRIPÓN, pripoane, s.n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; ţăruş înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care serveşte la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcaţii; ţăruş de care se leagă o ambarcaţie la ţărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Şir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din scr. pripon.

PRIPÓN s. 1. v. ţăruş. 2. (reg.) conovăţ, (Ban., Transilv. şi Olt.) paivan. (Cu ~ul se leagă anima-lele care pasc.) 3. (PESCUIT) (reg.) cărmăcuţă, sfoară.

pripón s. n., pl. pripoáne

PRIP//ÓN ~oáne n. 1) Ţăruş înfipt în pământ, de care se leagă animalele pentru a paşte într-un anumit loc. 2) Funie cu care se leagă animalele de acest ţăruş. 3) Par bătut adânc în pământ de care se leagă o ambarcaţiune la malul unei ape. 4) Unealtă de pescuit, constând dintr-o sfoară lungă, de care sunt legate din loc în loc fire scurte, prevăzute cu cârlige la capete. /<sl. prĕponu