POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. -anie.

Pocitanie ≠ mândreţe

POCITÁNIE s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru, monstruozitate, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.

pocitánie s. f. (sil. -ni-e), art. pocitánia (sil. -ni-a), g.-d. art. pocitániei, pl. pocitánii, art. pocitániile (sil. -ni-i-)

POCITÁNI//E ~i f. v. POCITURĂ. /pocit + suf. ~anie