POCITÚRĂ, pocituri, s.f. 1. Faptul de a poci sau de a fi pocit; schimonosire, desfigurare, poceală. 2. Pocitanie. – Poci + suf. -tură.

POCITÚRĂ s. 1. v. monstru. 2. hâdoşenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, schimonositură, sluţenie, sluţitură, urâciune, urâţenie, (pop.) hâzenie, potcă, stropşitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?) 3. v. stârpitură.

pocitúră s. f., g.-d. art. pocitúrii; pl. pocitúri

POCITÚR//Ă ~i f. 1) Fiinţă pocită; momâie; monstru. 2) Lucru bizar. /a (se) poci + suf. ~tură