PONOSÍ, ponosesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A face ca un obiect (de îmbrăcăminte) să-şi piardă aspectul şi coloritul iniţial; a murdări, a uza, a degrada, a strica (prin întrebuinţare îndelungată). ♢ Refl. Haina s-a ponosit. 2. (Înv. şi reg.) A bârfi, a ponegri, a defăima; a calomnia, a discredita. – Din sl. ponositi. Cf. p o n o s.

A ponosi ≠ a glorifica, a proslăvi, a preamări

PONOSÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri, prii.

PONOSÍ vb. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) roade, a (se) strica, a (se) toci, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)

ponosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ponosésc, imperf. 3 sg. ponoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ponoseáscă

A PONOS//Í ~ésc tranz. pop. 1) A face să se ponosească; a uza; a jerpeli. 2) A vorbi de rău; a trata cu hule; a huli; a ponegri; a denigra; a detracta; a defăima; a cleveti; a calomnia; a blama; a bârfi. /<sl. ponositi

A SE PONOS//Í pers. 3 se ~éşte intranz. pop. (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte şi de încălţăminte) A se învechi prin întrebuinţare excesivă; a se uza; a se jerpeli. /<sl. ponositi