POTÓP, potopuri, s.n. 1. (În Biblie) Revărsare uriaşă de ape care ar fi înecat întreaga lume şi toate vieţuitoarele de pe pământ (afară de cele de pe corabia lui Noe). 2. Ploaie mare, torenţială; revărsare mare de ape, inundaţie mare. ♦ P. Gener. Calamitate, dezastru, nenorocire. 3. P. anal. Cantitate imensă; număr mare de fiinţe sau de lucruri; mulţime, grămadă. – Din sl. potopŭ.

POTÓP s. 1. (livr.) diluviu. (~ul biblic.) 2. v. inun-daţie. 3. (reg.) sodom. (Afară e ~ de ploaie.) 4. v. dezastru. 5. v. mulţime. 6. v. puzderie.

potóp s. n., pl. potópuri

POTÓP ~uri n. 1) (în legendele biblice) Inundaţie de mari proporţii, care a înecat totul în afară de cele ce se aflau pe corabia lui Noe. 2) Ploaie torenţială care ţine mai mult timp. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivităţi; catastrofă de mari proporţii; prăpăd; dezastru; flagel; calamitate. /<sl. potopu