PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic idealist care, negând adevărul obiectiv, proclamă drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util şi avantajos din punct de vedere practic. – Fr. pragmatisme.

PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu al adevărului ceea ce este util şi avantajos din punct de vedere practic. ♦ P. gener. Atitudine a celui care se adaptează la orice situaţie, care ia în consideraţie (numai) eficacitatea, utilitatea practică. – Din fr. pragmatisme.

pragmatísm s. n.

PRAGMATÍSM n. 1) Curent filozofic care susţine că utilitatea practică este unicul criteriu al adevărului. 2) Atitudine a unei persoane pragmatice. /<fr. pragmatisme

PRAGMATÍSM s.n. Curent filozofic de factură idealist-subiectivistă, răspândit mai ales în S.U.A., care neagă adevărul obiectiv proclamând drept unic criteriu al adevărului numai ceea ce este util şi avantajos. [Cf. fr. pragmatisme].