IDEALÍST, -Ă, idealişti, -ste, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s.m. şi f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simţul realităţii, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste.

Idealist ≠ realist

idealíst adj. m., s. m. (sil. -de-a-), pl. idealíşti; f. sg. idealístă, pl. idealíste

IDEALÍ//ST² ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. 1) Adept al idealismului. 2) Persoană care tinde spre un ideal. 3) Om lipsit de spirit practic, de simţul realităţii. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

IDEALÍ//ST¹ ~stă (~şti, ~ste) Care ţine de idealism; propriu idealismului. Ştiinţă ~stă. /<lat. idealistus, fr. idéaliste

IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. şi f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmăreşte dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste].