PRECURSÓR, -OÁRE, precursori, -oare, s.m. şi f. Persoană care pregăteşte, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaş, premergător. – Din fr. précurseur.

PRECURSÓR s. v. predecesor.

precursór s. m., pl. precursóri

PRECURS//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care, prin activitatea sa, creează condiţiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a unei activităţi mai ample; înaintaş. /<fr. précurseur

PRECURSÓR, -OÁRE s.m. şi f. Înaintaş, premergător (într-un domeniu oarecare). [Cf. fr. précurseur, lat. praecursor].