PREŢUÍ, preţuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili preţul unui bun (destinat vânzării), a-i determina valoarea în bani; a evalua, a preţălui. ♦ Intranz. A reprezenta o anumită valoare materială, a avea un anumit preţ; a valora. ♢ Expr. A şti cât preţuieşte (cineva sau ceva) = a aprecia la justa valoare (pe cineva sau ceva), a nu-şi face iluzii (cu privire la cineva sau la ceva). 2. A recunoaşte importanţa sau meritul cuiva sau a ceva, a lua în considerare, a pune mare preţ pe...; a aprecia. ♦ Intranz. A avea valoare sau importanţă (datorită calităţilor sale). – Preţ + suf. -ui.

A preţui ≠ a dispreţui

PREŢUÍ vb. v. costa, face, fi, reveni.

PREŢUÍ vb. 1. v. evalua. 2. v. valora. 3. v. aprecia. 4. a aprecia, (fig.) a gusta. (~ un spectacol bun.) 5. a valora, (fig.) a cântări. (Opinia lui ~ mult.)

preţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. preţuiésc, imperf 3 sg. preţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. preţuiáscă

A PREŢU//Í ~iésc 1. tranz. 1) (bunuri destinate vânzării) A examina calitativ şi cantitativ, stabilind preţul sau valoarea; a aprecia; a evalua; a estima. 2) (persoane) A trata cu consideraţie (pentru anumite calităţi, merite); a aprecia. 3) (sentimente, trăiri, acţiuni etc.) A considera drept foarte important, preţios. El ştie să ~iască prietenia. 2. intranz. A se impune prin calităţi; a reprezenta o anumită valoare; a valora; a costa; a face. /preţ + suf. ~ui