PRIVÍ, privesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. şi refl. recipr. A-şi îndrepta ochii, privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea; a se uita. ♢ Expr. (Tranz.) A nu privi cu ochi buni = a dezaproba, a nu admite. 2. Tranz. şi refl. A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. 3. Tranz. (La pers. 3) A se referi la...; a interesa pe cineva; a fi de competenţa cuiva. ♢ Expr. În (ceea) ce priveşte... = în privinţa..., cu privire la..., relativ la... – Cf. sl. p r a v i t i.

PRIVÍ vb. v. analiza, cadra, cădea, cerceta, cuveni, examina, investiga, observa, percepe, remarca, reţine, sesiza, studia, trebui, urmări, vedea, zări.

PRIVÍ vb. 1. a scruta, a se uita, (înv.) a cerca. (~ în zare.) 2. a se uita, (pop.) a se căuta. (Se ~ în oglindă.) 3. a urmări, a vedea, a viziona. (A ~ un film la televizor.) 4. v. vedea. 5. v. referi. 6. v. interesa.

priví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. privésc, imperf. 3 sg. priveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. priveáscă

A PRIV//Í ~ésc 1. tranz. 1) A supune unei examinări cu ajutorul văzului; a se uita. ♢ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furiş la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul raţiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situaţii, lucruri, acţiuni etc.) A interpreta într-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea în vedere; a interesa. Aceasta te ~eşte doar pe dumneata. ♢ In ceea ce ~eşte (sau cât ~eşte) în privinţa; referitor la. 2. intranz. A-şi orienta văzul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti

A SE PRIV//Í mă ~ésc intranz. A-şi reflecta imaginea (ca într-o oglindă); a se oglindi. /<sl. praviti