PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neştiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ţine de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.

Profan ≠ sacru

PROFÁN adj. v. laic.

PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neiniţiat, nepriceput, neştiutor.

profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne

PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care nu este iniţiat într-un domeniu de activitate; neştiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ţine de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um

PROFÁN, -Ă adj., s.m. şi f. 1. Neştiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].