PROFUNZÍME, profunzimi, s.f. 1. Adâncime. 2. Capacitatea sau calitatea de a judeca şi de a înţelege lucrurile în esenţa, în adâncimea lor; profunditate. – Profund + suf. -ime.

PROFUNZÍME s. 1. v. adânc. 2. v. adâncime. 3. adâncime, (livr.) profunditate. (~ unei văi.) 4. v. importanţă. 5. v. maturitate.

profunzíme s. f., g.-d. art. profunzímii; pl. profunzími

PROFUNZÍM//E ~i f. Caracter profund. /profund + suf. ~ime

PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ♢ Profunzime de câmp = intervalul spaţial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [< profund + -ime].