MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

Maturitate ≠ imaturitate

MATURITÁTE s. 1. (înv.) bărbăţie. (La vârsta ~.) 2. v. coacere. 3. profunzime, seriozitate, temeinicie. (~ gândirii, a sentimentelor cuiva.)

maturitáte s. f., g.-d. art. maturităţii

MATURITÁTE f. 1) Stare de dezvoltare fizică şi intelectuală completă. 2) Caracter matur. 3) Perioadă din viaţa unui om, cuprinsă între tinereţe şi bătrâneţe. 4) Stare de dezvoltare deplină (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experienţă, acumulat o dată cu înaintarea în vârstă. /<fr. maturité, lat. maturitas, ~atis

MATURITÁTE s.f. 1. Dezvoltare completă din punct de vedere fizic şi (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioadă în viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Fig.) Stadiu înaintat de experienţă. 2. Seriozitate, profunzime. ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desăvârşită a unui organ sau a organismului întreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturité].