PSIHOLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă care se ocupă cu studiul proceselor şi al particularităţilor psihice. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepţie, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiţionează o activitate. – Din fr. psychologie

PSIHOLOGÍE s. 1. v. mentalitate. 2. psihologia limbajului v. psiholingvistică; psihologia lingvistică = psihologia limgajului; psihologie abisală v. psihanaliză; psihologie animală v. zoopsihologie; psihologie fiziologică v. psihofiziologie.

psihologíe s. f., art. psihología, g.-d. psihologíi, art. psihologíei

PSIHOLOGÍ//E ~i f. 1) la sing. Ştiinţă care se ocupă cu studiul psihicului omenesc. 2) Ansamblu de fenomene care caracterizează o persoană sau o colectivitate; mentalitate. /<fr. psychologie

PSIHOLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă care are ca obiect studierea activităţii psihice a omului, a stării şi a însuşirilor sale psihice. 2. Structura psihică a unui individ, a unei colectivităţi. ♢ Psihologie socială = latură a vieţii sociale a societăţii care, împreună cu ideologia şi cu ştiinţele naturii, alcătuieşte conştiinţa socială; psihologia artei = disciplină care îşi propune examinarea structurilor psihologice definitorii pentru crearea şi receptarea valorilor artistice. [Gen. -iei. / < fr. psychologie, cf. gr. psyche – suflet, logos – studiu].