PÚPĂZĂ, pupeze, s.f. 1. Pasăre insectivoră migratoare, cu penaj pestriţ, cu ciocul lung şi curbat şi cu o creastă de pene mari, portocalii, în vârful capului (Upupa epops). ♢ Expr. A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar. A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc. 2. Fig. (Fam.) Persoană flecară. ♦ Femeie îmbrăcată sau fardată strident; p. ext. femeie de moravuri uşoare. 3. (Reg.) Colac (în formă de pasăre sau de cuib de pasăre). ♢ Expr. Colac peste pupăză sau pupăză peste colac, se spune când peste un necaz deja existent vine altul (şi mai mare). – Cf. alb. p u p ë z ë.

PUPĂZÁ vb. v. împăienjeni, înceţosa, înnegura, păienjeni, pupăi, tulbura, voala.

PÚPĂZĂ s. 1. (ORNIT.; Upupa epops) (glumeţ) cuc-armenesc. 2. (BOT.; Orobus vernus) (reg.) pupăgioară, pupezele (pl.), pupezoi.

PÚPĂZĂ s. v. cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.

púpăză s. f., g.-d. art. púpezei; pl. púpeze

PÚP//ĂZĂ ~eze f. 1) Pasăre migratoare de talie mică, cu cioc lung, subţire şi puţin încovoiat, cu moţ stufos şi înalt (în evantai) pe cap şi cu penaj divers colorat. 2) fig. Femeie fardată sau îmbrăcată ţipător. 3) fig. fam. Persoană guralivă. 4) reg. Colac asemănător la formă cu o pasăre (sau cu un cuib de păsări). ♢ Colac peste ~ v. COLAC. [G.-D. pupezei] /cf. alb. pupëzë

pupăzá, pupăzéz, vb. I (reg.) 1. (în forma: pupăzi) a flecări, a pălăvrăgi. 2. (refl.) a se îmbăta. 3. (refl.) a sta ridicat, a sta în sus; a se cocoţa. 4. (refl.) a se împopoţona, a se înzorzona. 5. (despre obiecte de îmbrăcăminte) a scurta prea mult. 6. (refl.; despre vedere) a se împăienjeni, a se voala; a se slăbi. 7. (refl.) a se strâmba, a se îngusta.