VOALÁ, voalez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi cu un voal (1); a ascunde, a masca; fig. a înşela aparenţele ♢ Refl. Se voalează înainte de a pleca. ♦ Refl. (Despre voce sau sunete) A-şi pierde sonoritatea şi limpezimea; a se estompa. 2. Refl. (Despre unele materiale fotografice) A se strica, a se deprecia, a-şi pierde însuşirile din cauza voalului (2); a se înnegri. – Din fr. voiler.

A voala ≠ a releva, a reliefa, a vădi

VOALÁ vb. 1. v. ascunde. 2. v. împăienjeni. 3. (FOTO) a se înnegri. (Filmul s-a ~.) 4. a se estompa. (Vocea i s-a ~.)

voalá vb. (sil. voa-), ind. prez. 1 sg. voaléz, 3 sg. şi pl. voaleáză

A VOAL//Á ~éz tranz. 1) A acoperi cu un voal. 2) fig. A ascunde vederii; a masca; a camufla. [Sil. voa-] /<fr. voiler

A SE VOAL//Á mă ~éz intranz. 1) (despre voce sau sunete) A pierde claritatea şi sonoritatea; a deveni mai puţin intens; a se atenua; a slăbi; a se estompa. 2) (despre un material fotografic) A se înnegri, venind în contact cu lumina. /<fr. voiler

VOALÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un voal; a ascunde, a umbri, a masca; (fig.) a înşela aparenţele. ♢ refl. (Despre voce) A-şi pierde sonoritatea şi limpezimea; a se estompa. 2. (refl.) (Despre un material fotografic) A se înnegri uşor, a se strica datorită venirii în contact cu lumina, unei greşeli de fabricaţie sau folosirii unui revelator de calitate inferioară. [Pron. vo-a-la. / cf. fr. voiler].