RĂCORÍ, răcoresc, vb. IV. 1. Refl. A-şi pierde din căldura iniţială; a deveni răcoros, a se face mai rece. 2. Tranz. şi refl. A(-şi) potoli sau a(-şi) astâmpăra căldura sau setea. 3. Tranz. şi refl. Fig. A (se) linişti, a (se) calma, a (se) potoli. – Din răcoare.

A (se) răcori ≠ a (se) înfierbânta

RĂCÓRI s. pl. v. fiori.

RĂCORÍ vb. v. răci.

RĂCORÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, linişti, potoli, tempera, uşura.

răcorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răcorésc, imperf. 3 sg. răcoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răcoreáscă

A RĂCOR//Í ~ésc tranz. A face să se răcorească; a răci. /Din răcoare

A SE RĂCOR//Í mă ~ésc intranz. 1) (de-spre substanţe, obiecte, timp etc.) A pierde din căldura iniţială; a deveni mai rece; a se răci. 2) A-şi potoli senzaţia de căldură sau de sete. 3) fig. A se uşura sufleteşte (destăinuind cuiva o durere, un gând); a se descărca. /Din răcoare