RĂGUŞÍT, -Ă, răguşiţi, -te, adj. Care vorbeşte sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroşat şi slăbit. – V. răguşi.

RĂGUŞÍT adj. 1. (reg.) răgorit. (Om ~.) 2. hârâit, hârâitor, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Un glas ~.)

RĂGUŞÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi substan-tival (despre fiinţe) v. A RĂGUŞI. 2) şi adver-bial (despre glasuri) Care este îngroşat şi slăbit din cauza unei inflamaţii. Vorbeşte ~. /v. a răguşi