RĂPÚNE, răpún, vb. III. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A-şi pierde viaţa. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ Fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – Lat. reponere.

RĂPÚNE vb. v. asasina, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, distruge, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, nimi-ci, omorî, potopi, prăpădi, răzbi, sfărâma, suprima, ucide, zdrobi, zvânta.

răpúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răpún, perf. s. 1 sg. răpuséi, 1 pl. răpúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. răpúnă; ger. răpunând; part. răpús

A RĂPÚNE răpún tranz. pop. 1) (fiinţe) A lipsi de viaţă; a omorî; a ucide; a mântui; a sfârşi. A fost răpus de un glonţ. 2) fig. (ina-mici, adversari) A învinge, nimicind complet. /<lat. reponere