RĂSFĂŢÁ, răsfắţ, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. şi refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spaţiu mare, a se întinde. – Răs- + faţă.

RĂSFĂŢÁ vb. 1. v. alinta. 2. v. lăfăi. 3. v. delecta.

răsfăţá vb., ind. prez. 1 sg. răsfăţ, 3 sg. şi pl. răsfáţă

A RĂSFĂŢÁ răsfăţ tranz. (mai ales copii) A face să se răsfeţe; a răzgâia. /răs- + faţă

A SE RĂSFĂŢÁ mă răsfăţ intranz. 1) (mai ales despre copii) A se alinta peste măsură; a se răzgâia. 2) A fi cuprins de plăcere şi de admiraţie; a se delecta; a se desfăta. 3) A se întinde în voie (ocupând un loc mai mare decât trebuie). /răs- + faţă