RACHÍU, rachiuri, s.n. 1. Nume generic dat diferitelor băuturi alcoolice tari obţinute natural prin distilarea vinului, a fructelor, a sucurilor fermentate, a cerealelor, sau sintetic, prin diluarea alcoolului cu apă (şi cu esenţe) fără adaos de sirop de zahăr; vinars. 2. Cantitate de rachiu (1) conţinută de un pahar, de o sticlă etc. – Din tc. rakı.

RACHÍU s. (Mold.) holercă, (Transilv. şi Ban.) palincă, (Transilv.) stropşeală, vinars, (glumeţ) agheasmă, (arg.) tabardos. (O cinzeacă de ~.)

rachíu s. n., art. rachíul; (sorturi, porţii) pl. rachíuri

RACHÍU ~ri n. Băutură alcoolică tare, obţinută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rafinat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri etc.) fermentate. /<turc. raki

rachiu; bautura