RÁDIO¹- Element de compunere care indică referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiaţia electromagnetică şi care serveşte la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-.

RÁDIO², radiouri, adj. invar., s.n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio² (2). 3. Referitor la radiaţia electromagnetică, de radiaţie electromagnetică. II. S.n. 1. Instalaţie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune şi pe cele de recepţie. 2. Spec. Aparat de recepţie radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul şi activitatea de difuzare a programelor de ştiri, de muzică etc. prin radio² (2). 4. Instituţie care dirijează şi coordonează problemele referitoare la radio² (I,3) [Pr- -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.

rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri

RÁDIO radióuri n. 1) Instalaţie de transmitere şi de recepţie la distanţă a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepţie a emisiunilor difuzate de o astfel de instalaţie; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituţie care dirijează întocmirea şi difuzarea programelor informative şi culturale prin această instalaţie; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio

RADIO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1. „(relativ la) energia radiantă şi radiaţii de diferite naturi“; 2. „(referitor la) undele electromagnetice şi la aplicaţiile lor“, „radiofonic“, „radiofonie“, „radiotelegrafie“. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – rază].

RÁDIO s.n. 1. Instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie şi de recepţie folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituţie care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].