RANDALINÁ, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimţi, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripţii pe suprafaţa laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

RANDALÍNĂ, randaline, s.f. Moletă. – Din germ. Randaline.

RANDALÍNĂ s. v. moletă.

RANDALINÁ vb. v. zimţui.

randaliná vb., ind. prez. 1 sg. randalinéz, 3 sg. şi pl. randalineáză

randalínă s. f., g.-d. art. randalínei; pl. randalíne

RANDALINÁ vb. I. tr. A moleta (1). [< cf. germ. randalieren].

RANDALÍNĂ s.f. Moletă. [Cf. germ. Rändeline].