REALITÁTE, realităţi, s.f. Existenţă efectivă, obiectivă; fapt concret, lucru real, stare de fapt; p. ext. adevăr. ♢ Loc adv. În realitate = de fapt, efectiv, în adevăr. ♦ (Fil.; la sg.) Materia care există în afara conştiinţei omeneşti şi independent de ea. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalité, lat. realitas, -atis, germ. Realität.

Realitate ≠ iluzie, închipuire, irealitate, vis

REALITÁTE s. 1. v. adevăr. 2. v. existenţă. 3. adevăr, veridicitate, (livr.) veracitate, (înv.) veritate. (~ conţinută într-o operă literară.)

realitáte s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realităţii; (situaţii, fapte, lucruri) pl. realităţi

REALIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Existenţă obiectivă; stare reală. 2) Lucru concret, care există în mod real. 3) Caracter real. 4) Lume înconjurătoare, existentă în afara conştiinţei umane şi independent de ea. [G.-D. realităţii; Sil. re-a-] /<fr. realité, lat. realitas, ~atis, germ. Realität

REALITÁTE s.f. Categorie filozofică desemnând tot ceea ce există efectiv; lucru real; (p. ext.) adevăr. ♦ În realitate = de fapt, în adevăr. ♦ Natura, universul. [Cf. fr. réalité].