REALIZÁRE, realizări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; îndeplinire, înfăptuire. 2. Lucru realizat. ♦ Creaţie. [Pr.: re-a-] – V. realiza.

REALIZÁRE s. 1. v. executare. 2. v. creare. 3. (concr.) înfăptuire, lucrare, operă. (O mare ~.) 4. v. creaţie. 5. executare, execuţie, facere, făurire. (~ unei opere durabile.) 6. v. concretizare. 7. v. turnare. 8. v. obţinere. 9. v. inventare. 10. v. făurire. 11. v. înfăptuire. 12. v. repurtare. 13. v. stabilire. 14. v. îndeplinire. 15. îndeplinire, înfăptuire, (înv.) realizaţie. (~ unui vechi vis.)

realizáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. realizării; pl. realizări

REALIZ//ÁRE ~ări f. 1) v. A REALIZA. 2) Rezultat al unei munci; lucru realizat. [G.-D. realizării; Sil. re-a-] /v. a realiza

REALIZÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) realiza şi rezultatul ei; înfăptuire. 2. Lucru realizat. 3. Reuşită, succes. ♦ Creaţie. [< realiza].