RECUNOSCÚT, -Ă, recunoscuţi, -te, adj. 1. Identificat, cunoscut. 2. Acceptat (ca bun, ca adevărat, ca valabil); mărturisit, declarat. ♦ Considerat, consacrat ca autoritate în materie; notoriu. ♦ (Despre un guvern, un stat etc.) Acceptat ca îndreptăţit să-şi exercite puterea şi să întreţină relaţii diplomatice cu alte state. ♦ (Despre un copil natural) Declarat ca legitim. 3. (Despre o poziţie, o formaţie militară etc.) Cercetat îndeaproape, cunoscut. – V. recunoaşte.

Recunoscut ≠ nerecunoscut

RECUNOSCÚT adj. 1. identificat. (Hoţ ~.) 2. v. făţiş. 3. v. acceptat. 4. v. consacrat.

RECUNOSCÚT, -Ă adj. Cunoscut; admis, acceptat ca autoritate în materie; celebru, notoriu. ♦ Declarat, mărturisit. [< recunoaşte].