RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspiraţie, aer şi a da afară, prin expiraţie, bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.

RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. şi pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)

respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respír, 3 sg. şi pl. respíră

A RESPIRÁ respír intranz. 1) A inspira aer în plămâni şi a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare

RESPIRÁ vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-şi reveni după o emoţie, un efort; a se simţi uşurat. 3. tr. (Fig.) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].