RETUŞÁ, retuşez, vb. I. Tranz. A face un retuş; p. gener. a îndrepta, a corecta, a perfecţiona. – Din fr. retoucher.

RETUŞÁ vb. v. corecta.

retuşá vb., ind. prez. 1 sg. retuşéz, 3 sg. şi pl. retuşeáză, 1 pl. retuşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. retuşéze; ger. retuşând

A RETUŞ//Á ~éz tranz. (tablouri, foto-grafii, desene, texte etc.) A rectifica prin retuş. /<fr. retoucher

RETUŞÁ vb. I. tr. 1. A face unele îndreptări, unele înfrumuseţări (la o fotografie, la o piesă tehnică etc.). 2. (Fig.) A corecta, a modifica, a îndrepta. [P.i. -şez, 3,6 -şează, 4 -şând. / < fr. retoucher].