REUŞÍ, reuşesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. 1. A ajunge la rezultatul dorit; a izbuti, a izbândi. 2. A avea succes, a termina cu bine. ♦ A face ceva cu pricepere şi îndemânare. [Pr.: re-u-] – Din it. riuscire, fr. réussir.

A reuşi ≠ a eşua

REUŞÍ vb. 1. v. izbuti. 2. v. prinde. 3. a izbândi, a izbuti, (înv.) a reieşi, (fig.) a răzbi. (A fost acolo şi a ~.)

reuşí vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. reuşésc, imperf. 3 sg. reuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. reuşeáscă; ger. reuşínd

A REUŞ//Í ~ésc 1. intranz. A avea succes. ~ la examene. 2. tranz. A obţine după o serie de eforturi; a izbuti; a izbândi. [Sil. re-u-] /<it. riuscire, fr. réussir

REUŞÍ vb. IV. intr. 1. A izbuti. 2. A avea succes. [Pron. re-u-. / p.i. -şesc, conj. -şească. / < fr. réussir, cf. it. riuscire].