REZOLÚŢIE, rezoluţii, s.f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri. 2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc. 3. (Med.)Dispariţie a semnelor de boală sau a unui proces patologic. 4. (Jur.) Desfiinţare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligaţiile reciproce, cărora acesta le dă naştere, nu a fost executată. [Var.: rezoluţiúne s.f.] – Din fr. résolution, lat. resolutio, -onis.

REZOLÚŢIE s. 1. v. decizie. 2. apostilă, (rusism înv.) nadpis. (~ pusă pe o petiţie.)

rezolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. rezolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. rezolúţiei; pl. rezolúţii, art. rezolúţiile (sil. -ţi-i-)

REZOLÚŢI//E ~i f. 1) Decizie a unui colectiv adoptată în urma dezbaterilor. 2) Semnătură pusă de o persoană oficială pe un document conţinând hotărârea luată. 3) jur. Desfacere a unui contract pentru neexecutarea uneia dintre obligaţiile reciproce ale părţilor. [G.-D. rezoluţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. résolution, lat. resolutio, ~onis

REZOLÚŢIE s.f. 1. Hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ♦ (Jur.; în forma rezoluţiune) Desfiinţare a unui contract în urma neexecutării condiţiilor. 2. Rezolvare (a unei cereri); hotărâre, decizie. 3. Dispariţia treptată a unui proces patologic. [Gen. -iei, var. rezoluţiune s.f. / cf. fr. résolution, lat. resolutio].