RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s.n. 1. Adj. Care ţine de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S.n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfăşurat după reguli tradiţionale, cu prilejul naşterii, căsătoriei, morţii, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

RITUÁL adj., s. 1. adj. (rar) ritualic. (Dansuri ~.) 2. s. (BIS.) canon, tipic, (înv.) trebnic. (După ~ul ortodox.) 3. s. v. ceremonial.

rituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. rituáli; f. sg. rituálă, pl. rituále

rituál s. n. (sil. -tu-al), pl. rituáluri

RITUÁL¹ ~ă (~i, ~e) Care ţine de rituri; privitor la rituri; care se face după anumite rituri. Dansuri ~e. Procedură ~ă. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

RITUÁL² ~uri n. 1) Rânduială după care decurge o slujbă religioasă. După ~ ortodox. 2) (la naştere, la căsătorie, la înmormântare etc.) Ceremonial desfăşurat conform unor reguli tradiţionale. [Sil. -tu-al] /<fr. rituel, lat. ritualis, ~e, germ. Ritual

RITUÁL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rânduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicaţii folclorice, care se desfăşoară, după anumite reguli, în momentele importante din viaţa comunităţii. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].