RUGĂMÍNTE, rugăminţi, s.f. Cerere (stăruitoare) adresată cuiva pentru a obţine ceva; rugare, rugă (1). – Ruga + suf. -ământ.

RUGĂMÍNTE s. v. închinare, închinăciune, rugă, rugăciune.

RUGĂMÍNTE s. 1. rugă, rugăciune, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealâc. (Vreau să-ţi fac o ~.) 2. ce-rere, doleanţă, solicitare, (înv.) regea, regealâc. (O ~ arzătoare.) 3. v. cerere.

rugămínte s. f., g.-d. art. rugămínţii; pl. rugămínţi

RUGĂMÍN//TE ~ţi f. Cerere politicoasă (adresată unei persoane) de a face un serviciu sau de a îndeplini o dorinţă. O ~ arzătoare. [G.-D. rugăminţii] /rugă + suf. ~ăminte