SÂRGUÍNŢĂ, sârguinţe, s.f. Strădanie, străduinţă, silinţă; hărnicie, râvnă, zel. – Sârgui + suf. -inţă.

SÂRGUÍNŢĂ s. 1. v. hărnicie. 2. v. perseverenţă. 3. ardoare, râvnă, străduinţă, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

sârguínţă s. f., g.-d. art. sârguínţei; pl. sârguínţe

SÂRGUÍNŢ//Ă ~e f. Efort (fizic sau intelectual) în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; străduinţă; asiduitate. [G.-D. sârguinţei] /sârg + suf. ~inţă