SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantaţii, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ţinuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.

A sălbătici ≠ a domestici

SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

sălbăticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sălbăticésc, imperf. 3 sg. sălbaticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sălbăticeáscă

A SĂLBĂTIC//Í ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic

A SE SĂLBĂTIC//Í mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic