SĂRĂCĂCIÓS, -OÁSĂ, sărăcăcioşi, -oase, adj. 1. Care dovedeşte sărăcie; de om sărac. ♦ (Despre hrană) În cantitate mică, modest; frugal. ♢ (Despre pământ) Neroditor, nefertil, neproductiv sau puţin fertil. ♢ Fig. Lipsit de conţinut, fără amploare, inexpresiv. Stil sărăcăcios. 2. (Rar, despre oameni) Sărac (1); cu înfăţişare de om sărac. – Sărac + suf. -ăcios.

SĂRĂCĂCIÓS adj., adv. 1. adj. umil, (rar) meschin, (fam.) calicos. (O casă ~oasă.) 2. adj. mizerabil, sărac, umil. (Un interior ~.) 3. adj. mizer, mizerabil, prăpădit. (Un târg ~ de odinioară.) 4. adj. modest, sărac, simplu. (O nuntă ~oasă.) 5. adv. (înv.) mişeleşte. (Se îmbracă ~.)

SĂRĂCĂCIÓS adj. v. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, slab, steril, sterp.

sărăcăciós adj. m., pl. sărăcăcióşi; f. sg. sărăcăcioásă, pl. sărăcăcioáse

SĂRĂCĂCI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care se caracterizează prin sărăcie. Cartier ~. 2) (despre sol) Care are fertilitate redusă. 3) (despre persoane) Care are înfăţişare de om sărac. 4) fig. (despre activitatea intelectuală) Care este lipsit de conţinut şi de valoare. /sărac + suf. ~ăcios